joi, 20 mai 2010

talciocul de la Verde Cafe

http://talciocurban.blogspot.com/2010/05/teaser-pentru-talcioc-urban-nr4.html#comments

marți, 18 mai 2010

pregatiri de targ, talcioc


Vanilla cake e deja pregatita si gata de degustare



Am scris mai demult pe facebook ca daca ar exista un paradis al tesaturilor, atunci el ar fi populat cu asemenea minunatii.
Visez ziua in care voi avea in casa cateva rafturi pline cu astfel de minunatii din care sa dau forme jucauselor imagini care imi trec prin cap....

ce pregatim?

Pregatim o camasa pentru Vladut. Incercam sa intram si pe teritoriul baieteilor.

Salopeta


Prima salopeta facuta a fost pentru un baietel de mare angajament, cu niste ochi patrunzatori, remarcabili: Iorgu

Rochita cea cu vino-incoa pentru Delia, a mica, stie ea....


Pinky doll pentru Mariuca

Apoi...Bulina vesela pentru Mira, in curand ziua ei. Hehe, la multi ani!!!


Dupa aceea....rochita pentru Delia, a mare, stie ea

de rochite, numai de bine


Prima, se stie, a fost rochita Ecaterinei! si...aproape intotdeauna, primul model ii va apartine.

luni, 17 mai 2010

pinguini





bascute





Incepem atelierul!!!! de joaca!!!

Sa incepem, deci. 1, 2, 2, 10, se aude? ok.

Pana sa ajung la ideea unui atelier de joaca am jonglat cu multe idei sturlubatice in capul meu si nu numai, in scopul de a-mi umple timpul si cu altceva in afara de scutece, alaptat, cratite, vase, aspirator s.a. pe care o mama le face cand ramane acasa in concediul de maternitate. Nu era numai ideea de a umple un timp si cu altceva ci si speranta ca o sa ajung la o forma din care voi scoate si ceva banuti (nu de alta dar indemnizatia mea e minima).

Asa ca m-am apucat de crosetat bascute. N-a mers. M-am apucat sa fac placinte la botezuri si paine buna de casa cu tot felul de minunatii prin ea, visand ca o sa-mi deschid o brutarie mica on line. Mmmm, nici asta n-a mers. Aveam nevoie de o investitie mai mare pe care nu aveam cum sa o fac. Am visat la design interior, pentru copii, dar nici aici nu am facut nimic. Mihai, sotul meu, deja se plictisise de atatea idei care ma invadau si apoi ma paraseau. Am zis ca ma apuc de haine, dar nu eram suficient de pregatita profesional, croitoriceste, pentru asa ceva. Sa-mi fac pentru mine haine nu e deloc dificil. Eu port aproape orice imi iese din mana, pentru mine asimetriile au devenit a doua natura. Nu bag mana in foc pentru altii.

Asa ca m-am apucat de jucarii pentru pomul de Craciun cu gandul ca oricum o sa am sigur ce sa fac cu ele. O sa-mi impodobesc pomul de Craciun, logic. A urmat un atelier de creativitate la Carturesti organizat de Good Homes, un talcioc urban la Verde Cafe, cateva jucarii vandute si asta a fost. Un inceput pentru un atelier de joaca!!!

Au dat navala pingunii!! Foarte iubiti, foarte indragiti! Joaca prindea contur, entuziasmul meu incepea sa prinda aripi, Ecaterina din ce in ce mai incantata si...un tur de forta (mic, recunosc) prin magazinele cu materiale. Materialele deja fluturau prin mintea mea in o mie de forme, tanjeam din ce in ce mai mult dupa toate imprimeurile inflorate, imbulinate si ....pac, prima rochita pentru Ecaterina. Cea mai mare bucurie descoperita! Aproape ca ma guduram pe langa rochita, cu toata convingerea ca asta vreau sa fac: hainute pentru copii. Aici pot sa ma joc cum vreau. Pot imbina ce materiale vreau eu fara sa tin cont de nici un fel de cod al bunelor combinatii de materiale: nu ai voie sa pui dungi la buline, sau flori cu buline, sau forme geometrice cu flori s.a.

In fine...atelierul e deschis si pentru oameni mari, nu doar pentru copii, pentru ca imi place sa ma joc si cu mine, cu tot felul de nebunii si sunt convinsa ca nu sunt singura sturlubatica careia ii place sa se joace.

O sa inchei cu inevitabila formula: ce bine ca s-a deschis atelierul de joaca! ce frumos este!